Arhivele cu miez de gheață dezvăluie înregistrările climatice antice

Miezurile de gheață păstrează dovezi climatice antice, captând mostre din atmosferă care dezvăluie schimbări ale nivelurilor de carbon, temperaturii și trecutului Pământului.

Straturile de gheață din straturile adânci sunt arhive naturale ale mediului. Când ninge și se compactează, mici bule de aer (bule de zăpadă) pot îngheța. Aceste probe pot fi apoi studiate de oamenii de știință pentru a determina clima din trecut și schimbările în dioxidul de carbon, metanul, praful și alte substanțe.

Compoziția straturilor indică, de asemenea, temperaturile din trecut.

Astfel de înregistrări congelate sunt deosebit de valoroase deoarece conțin mostre de aer antic. Miezuri de gheață din Groenlanda și Antarctica au fost descoperite și păstrează istoria climei timp de sute de mii de ani. Oamenii de știință pot compara concentrațiile de carbon cu schimbările de temperatură estimate în timpul perioadelor glaciare și al celor mai calde prin măsurarea gazelor captate.

Arhivele de gheață conectează climă, atmosferă, carbon, temperatură

În regiunile polare și în ghețarii de la altitudini mari, acestea apar pe măsură ce se transformă într-un miez de gheață în timp. Straturile mai vechi sunt îngropate de zăpadă nouă și sunt compactate în gheață fină. Oamenii de știință sapă vertical în aceste sedimente și extrag probe (mieze) sub forma unui cilindru vertical de sediment cu o înregistrare climatică.

Perioada mai veche este indicată, în general, de adâncimi mai mari.

Aerul captiv este una dintre cele mai importante calități. Zăpada este inițial cu spațiu liber, care este conectat cu atmosfera înconjurătoare. Aceste spații se închid pe măsură ce presiunea crește, ceea ce duce la formarea de bule. Gazele pot fi apoi măsurate pentru a determina nivelurile de dioxid de carbon și metan din trecut. Prin urmare, gheața polară are o importanță deosebită în ceea ce privește istoria atmosferei.

Au fost obținute cele mai lungi înregistrări continue de cercetare în Antarctica. Nucleul de gheață de la EPICA Dome C a permis înregistrarea unui istoric climatic de până la ~800 kya. Acesta a menținut o atmosferă care conține corelații repetate între gazele cu efect de seră și dioxidul de carbon, cu variații majore de temperatură corelate cu cicluri glaciare bine cunoscute.

În interiorul gheții, oamenii de știință examinează și izotopii oxigenului și hidrogenului pentru a afla mai multe despre temperaturile din trecut.

Raporturile dintre diferiți izotopi variază în funcție de condițiile de mediu atunci când se formează zăpada. Astfel, cu ajutorul dovezilor izotopice și al măsurătorilor caracteristicilor probelor de carbon și de gaze atmosferice prinse, se poate crea o imagine climatică mai detaliată a trecutului.

Există și alte dovezi în alte materiale. Cenușa vulcanică conservată, sărurile marine, praful sau compușii chimici din gheață oferă o evidență a evenimentelor majore de mediu.

De exemplu, particulele vulcanice ar ajuta la legarea unui strat de o erupție vulcanică cunoscută. Markerii facilitează datarea secțiunilor examinate de cercetători în încercarea lor de a determina schimbările climatice, de temperatură și de condițiile atmosferice din jurul marilor perturbări naturale.

Citește și: Tatăl Valentinei Tănăsie, prima reacție după ce Vlad Bălțățeanu a fost adus în țară: „Nu mai știu de capul meu.”

Citește si: Cățelușul Valentinei este încă dispărut. Sora tinerei face apel la oameni pentru a-l găsi: „Înainte de…”

Reconstrucția temperaturii climatice cu ajutorul înregistrărilor de gheață și carbon

Arhiva de gheață este foarte utilă deoarece permite compararea unui număr de indicatori de mediu pe perioade de timp similare. Toți aceștia pot fi studiați împreună- dioxid de carbon, metan, izotopi, praf, material vulcanic. Ca atare, schimbările climatice, de temperatură și de atmosferă pot fi studiate în relație unele cu altele, ca componente ale unui singur sistem pe termen lung.

Un exemplu din Antarctica este convingător. Temperaturile mai scăzute au avut tendința de a coincide cu concentrații mai scăzute de dioxid de carbon atmosferic în timpul mai multor perioade de încălzire glaciară care au avut loc. Concentrația a fost mai mare în perioadele mai calde. Prin urmare, dovezile gheții pot fi folosite pentru a explora, pe o scară de timp mult mai lungă decât măsurătorile instrumentale moderne, interacțiunea dintre gazele cu efect de seră și climă.

O altă comparație importantă provine din mostrele de gheață din Groenlanda. Acestea sunt înregistrări extrem de bine documentate ale schimbărilor rapide de temperatură din ultima perioadă glaciară. Au fost identificate schimbări climatice bruște pe scări geologice relativ scurte. Dar aceste înregistrări arată că singurul lucru care nu se schimbă gradual este atmosfera și sistemele de mediu regionale.

Însă interpretarea unei arhive de gheață implică multe lucrări de laborator și analize amănunțite. Oamenii de știință vor trebui să afle când s-a format stratul înghețat și când a fost cel mai probabil prins aerul înainte ca bulele să se închidă- acest lucru ar putea fi diferit. O datare mai bună îmbunătățește potențialele comparații ale carbonului, temperaturii și ale altor parametri climatici.

Oamenii de știință din ultima vreme fac și comparații cu măsurători directe efectuate în atmosferă. Arhivele polare sporesc dramatic perspectiva instrumentală a istoriei mediului înconjurător al Pământului. Aceasta înseamnă că probele din atmosferă conservată pot fi utilizate pentru a oferi context nivelurilor actuale de carbon și schimbărilor de temperatură, pe baza fluctuațiilor naturale observate de-a lungul a mii de ani.

Citește și: Bocitoare profesioniști durere, ritual și tradiții funerare

Citește și: Copacii lunari semințe spațiale, istoria Apollo și moștenirea NASA

Citește și: Alpinism competitiv al copacilor un sport deasupra pădurii