Durabilitatea proiectată modelează modul în care firmele profită de produsele care se defectează în timp, aliniind limitele inginerești cu prețurile, modelele de servicii și cererea pieței.
Durabilitatea nu mai este doar o alegere tehnică pe piețele contemporane. Mai degrabă, este o decizie tactică care influențează ciclul de viață al unui produs în ansamblu. Companiile sunt cele care trebuie să decidă costul echilibrării între durabilitatea îndelungată a produsului și frecvența loializării clienților și a modernizării sau frecvența reparațiilor efectuate de clienți.
With the growth in competition, companies are reconsidering the relationship between durability and sustainability as well as the creation of long-term value. Even products that do not last can sustain responsible practices, in case of the lifecycle being thought-out. Simultaneously, innovation can be stimulated by the method of controlled failure because it promotes the modular design, service ecosystems, and data-driven enhancements.
Analiza domeniului business case în contextul durabilității și al așteptărilor clienților, al sistemului de costuri și al poziționării pe piață este necesară pentru a înțelege acest caz. Atunci când este orientată corespunzător, durabilitatea se transformă într-o pârghie de creare a valorii, spre deosebire de o limitare a creșterii.
Când este competitivitatea durabilă sau economică pe durata întregii vieți?
Deciziile privind durabilitatea caracterizează economia ciclului de viață al unui produs, între dezvoltare și retragere. Produsele durabile tind să reducă achizițiile repetate, în timp ce cele care eșuează prea repede distrug credibilitatea mărcii și atractivitatea pe termen lung. Cel mai bun punct este prezentat între aceste extreme.
Din perspectiva costurilor, o durabilitate mai mare este probabil să umfle costurile inițiale din cauza materialelor, testării și controlului.
Cu toate acestea, aceste costuri pot fi compensate pe termen lung al ciclului de viață al produsului în termeni de garanție redusă, înlocuire previzibilă și retenție îmbunătățită a clienților. Acest echilibru permite firmelor să modeleze veniturile mai precis.Multe industrii utilizează obiective de durabilitate care sunt determinate ținând cont de utilizarea produsului și nu de utilizarea potențială. Electronicele de larg consum sunt, de asemenea, un exemplu comun în acest sens, unele dintre ele fiind proiectate cu un ciclu de viață de funcționare bine definit, care coincide cu caracteristicile de modernizare.
Planificarea ciclului de viață este rafinată în continuare pe baza analizei datelor. Datele de utilizare expun defecțiunile produselor într-un mod care permite companiilor să modifice nivelul de durabilitate fără a suprasolicita produsele lor. Acest lucru duce la tratarea durabilității ca o componentă dinamică a specificațiilor, în loc să fie fixă, ceea ce îmbunătățește marjele și satisfacția clienților.
În mod special, modelele de preț depind de strategiile de durabilitate. Atât serviciile de abonament, cât și garanțiile extinse, precum și planurile de întreținere se bazează pe modele de defecțiuni previzibile. Aceste oferte pot produce fluxuri de valoare recurente, susținând în același timp inovația continuă, atunci când durabilitatea și planificarea ciclului de viață sunt implementate pentru a se completa reciproc.
Durabilitate, Sustenabilitate și Creare de Valoare pe Termen Lung
Durata lungă de viață este în centrul strategiilor de sustenabilitate, însă nu neapărat așa cum o anticipează consumatorul. Produsele foarte durabile nu numai că afectează producția de materiale, dar pot reduce și eficiența energetică sau inovația în materie de siguranță. Sustenabilitatea programată cu o durată de viață specificată poate promova rezultate mai ecologice.
Sustenabilitatea se realizează prin fabricarea produselor într-un mod care le permite să se rupă și să fie reparate într-un mod controlat, ceea ce minimizează risipa și facilitează recuperarea materialelor. Utilizarea componentelor modulare permite întreprinderilor să utilizeze modulul care se defectează și să păstreze valoarea fără a afecta întregul sau chiar a reduce poluarea mediului. Această strategie corespunde ciclurilor ciclului de viață.
Acesta este un cadru care promovează inovația. În cazurile în care parametrii de durabilitate sunt ușor de cunoscut, companiile pot itera rapid, iar noile materiale și caracteristici pot fi testate și evaluate rapid fără a se afecta reciproc. Pe termen lung, acest lucru va duce doar la produse îmbunătățite și performanțe superioare în ceea ce privește sustenabilitatea, ceea ce sporește valoarea mărcii.
Studiile de caz privind echipamentele auto și industriale indică faptul că durabilitatea controlată ar maximiza valoarea producției per unitate de material consumată. Uzura determinabilă permite programe de recondiționare, piața secundară și revânzarea, toate acestea prelungind longevitatea pentru clientul inițial.
Practici precum proiectarea cu demontare, punerea la dispoziție a datelor de întreținere și armonizarea stimulentelor între organizațiile de proiectare și cele de service sunt strategii concrete. Aceste măsuri asigură că durabilitatea respectă obiectivele de sustenabilitate, pe lângă menținerea valorii competitive. În acest fel, companiile pot transforma eșecul ca o eventualitate într-un beneficiu organizat, în loc de o amenințare.
În cele din urmă, durabilitatea nu se referă la capacitatea de a se defectează pentru totdeauna. Implică determinarea numărului și a momentului defecțiunilor pentru a asigura utilizarea maximă a ciclului de viață, sustenabilitatea, capacitatea de inovare și valoarea pe termen lung atât pentru firme, cât și pentru clienți.
Citește și: Compatibilitatea vs. inovație în adoptarea tehnologiei strategice
Citește și: Alegeri de design din spatele produselor create pentru a fi ignorate
