Galeriile șoptite dezvăluie cum acustica, geometria și arhitectura pot ghida o voce liniștită printr-un spațiu vast cu o claritate remarcabilă.
Vocea unei persoane crește, în general, odată cu energia pe măsură ce se apropie și se estompează odată cu distanța, datorită difuziei energiei în spațiul înconjurător. Însă o galerie a șoaptelor are și alte noțiuni. Pereții și cupolele bine definite afectează și acustica și mențin undele aproape de pereți, în loc să se răspândească rapid.
Nu este necesar ca o galerie să aibă amplificare electronică pentru a oferi o experiență auditivă neobișnuită, dar exemple istorice demonstrează că se poate face acest lucru. Mai degrabă, este o arhitectură care reglează fluxul sunetului. O șoaptă slabă, atunci când este produsă lângă o parte a unui perete curbat, poate fi auzită la mulți metri distanță.
Interacțiunea dintre acustică, șoaptă, galerie, sunet, arhitectură
Ideea din spatele galeriei șoaptelor este de a controla reflexia undelor sonore. O persoană care vorbește încet (șoptește) în vecinătatea unei suprafețe concave netede va avea unde acustice care lovesc suprafața la unghiuri foarte mici.
Limita curbată este reflectată în mod repetat de arhitectură. Prin urmare, acustica poate reține mai multă energie utilă, care este transmisă de-a lungul peretelui, decât ajunge la ascultător prin transmisia convențională cu ureche deschisă.Acest efect este strâns legat de arhitectura circulară și eliptică. Într-o galerie circulară, există posibilitatea ca sunetul să poată continua să călătorească prin galerie prin intermediul multor reflexii. Așadar, o șoaptă nu este împărțită în două părți, una mergând de-a lungul suprafeței curbate și una traversând în linie dreaptă camera.
Studiile de acustică arhitecturală arată că acest comportament poate fi explicat prin modele de reflexie și energie acustică ghidată de suprafață.Un exemplu binecunoscut este „Galeria Șoaptelor” din Catedrala Sf. Paul din Londra. Datorită designului cupolei, sunetul de joasă frecvență se va reflecta în cupolă, urmând curba laturii acesteia. Atunci când se folosește un volum de șoaptă și este vorbit chiar lângă perete, șoaptele pot fi auzite la o distanță lungă în jurul circumferinței.
Fizicienii fac, de asemenea, legătura cu ceea ce ei numesc „unde de galerie șoptitoare”. De când a studiat cum se comportă sunetul în apropierea pereților curbați, Lord Rayleigh a explorat această acustică în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Analiza sa a deschis calea pentru a lega arhitectura arhitecturală cu undele.
fizica în ansamblu. Din acest motiv, s-a descoperit ulterior că efectul de șoaptă, care apărea în cazul unei galerie fizice, era relevant și pentru undele electromagnetice și optice.Sunetele sunt, de asemenea, afectate de tipurile de materiale. Materialele foarte absorbante nu vor fi la fel de bune ca piatra dură, tencuiala sau betonul pentru reflectarea energiei acustice. Astfel, o cameră istorică cu zidărie netedă poate fi utilizată pentru a transmite „șoapte” mai distincte decât o cameră de dimensiuni similare cu tratament acustic puternic. Destul de des, o acustică bună nu este doar o chestiune de dimensiunea spațiului, ci mai degrabă de geometrie și arhitectură.
Citește si: Cățelușul Valentinei este încă dispărut. Sora tinerei face apel la oameni pentru a-l găsi: „Înainte de…”
Arhitectură și Artă- Proiectare Acustică, Șoaptă, Galerie, Sunet și Arhitectură
Catedrala Sf. Paul este un exemplu al modului în care un spațiu arhitectural existent poate fi folosit în mod neintenționat pentru a crea un spațiu acustic excepțional. Nu a fost nevoie să se bazeze pe microfoane sau difuzoare pentru a ajuta la răspândirea sunetului în întreaga cupolă, așa cum este cazul celebrei sale galerie. Suprafața curbată continuă, dimpotrivă, oferă un traseu pe care o șoaptă îl poate urma pentru o serie de reflexii frecvente, în drum spre un alt ascultător.
O altă comparație bună: galeria șoptitoare de la Grand Central Terminal din New York. Designul său boltit permite oamenilor care stau în colțuri diagonal opuse să poată comunica foarte clar. Sunetele pot fi auzite dintr-un colț în altul atunci când un sunet slab este îndreptat spre suprafața placată cu gresie. Acustica deosebită dovedește că efectele șoptitoare nu se limitează la cupolele rotunde mari.
Geometria ar trebui să fie primul punct în proiectarea examenului studenților în studiul acestui fenomen. Concav- suprafețele continue pot concentra sunetul, obiectele neregulate pot dispersa sunetul. Prin urmare, selecția valorilor curburii și a punctului de reflexie trebuie controlată în crearea unei galerii funcționale. Simularea pe computer poate fi utilizată pentru a prezice acustica înainte de construcție și poate fi configurată pentru a testa dacă o șoaptă va funcționa conform așteptărilor sau dacă clădirea planificată provoacă ecou nedorit în alte locații.
Celălalt factor critic este alegerea suprafeței. Materialele reflectorizante amplifică fenomenul galeriei șoptitoare, în timp ce finisajele absorbante atenuează energia sonoră reflectată. Modelarea acustică digitală poate fi utilizată împreună cu utilizarea tradițională a formelor curbate pentru a controla condițiile necesare în arhitectura modernă. Însă o acustică atent proiectată ar trebui să fie echilibrată cu un sunet clar, astfel încât un efect de „șoaptă” să nu producă o transmisie excesivă a sunetului.
Pe scurt, spațiile șoptitoare dovedesc că există o relație imediată între arhitectură și comportamentul real al valurilor. O galerie bună vă permite să vedeți acest lucru cu ochii voștri, în loc să auziți despre el. Celelalte clădiri care ar putea beneficia de management acustic (cum ar fi auditoriile, muzeele, spațiile de transport etc.), utilizând clădiri istorice pentru studiul acusticii și aplicațiile civetronice, ar ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine acustica.
Citește și: Apicultura urbană albine, polenizatori, ecologie și biodiversitate
Citește și: Taxonomia și Sistemul Internațional de Denumire a Speciilor
Citește și: Arhivele cu miez de gheață dezvăluie înregistrările climatice antice
