Spiritualitate.De la lume adunate şi-napoi la lume date!, Compoziţii proprii, maxime, cugetări şi gânduri. Nota Optiuni

[j.adore]

Foarte frumos! n-o stiam...

[Golden_Eye]

Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.

Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.

Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor.


Încă un pas - Ana Blandiana

[danico]

ce spiritual eshti !

A venit, a venit toamna

Îţi ziceam cândva,
când peste ale noastre creştete
ploua mocnit
Că-mi doresc să mă hrăneşti cu o parte din tine,
ca vreau să-mi iei mâna şi să mă duci la Paris,
că te iubesc albastru, albastru te iubesc,
Sub salcamul veştejit cu tine vreau să trăiesc,
să numărăm fiecare piatră-n parte,
să inventăm un nou soare, apoi să fugim,
departe, departe, departe...
Acum, e toamnă...
cârciumarii trişti aşteaptă parcă
un impuls
şi-apoi.. vor s-o ia la goană.
Spre ceva BINE.
Am febră musculară de trei zile,
presiunea din jurul meu mă otrăveşte lent,
dar eu mă gândesc la tine,
aş fugi cu tine,
într-o toamnă târzie,
să ne-nvelim cu frunze şi să facem o dragoste
Mai mare
Şi mai mare
din dragostea noastră cea mare.
Să facem cu ochiul îngerilor şi să ne sărutăm roşii în obraji,
ca doi copii ce-au făcut o năzbâtie.. din dragoste...
Din dragoste totul.
Din dragoste toamna, din dragoste frunzele,
Din dragoste plouă!
Aş vrea să plouă cu TINE, cu tine să mă ud,
Lângă tine să mă usuc,
Stropii de ploaie să-i transformăm,
Din dragoste,
în stropi de vin... vin roşu...
Roşu ca umbrelele de ploaie,
roşu ca obrajii tăi, ce-i sărut fără oprire,
cu nesimţire... din dragoste.
Acum e toamnă...
Lumea fuge-ntr-una, ca nebuna,
Vor un loc călduros... primitor... orbitor de primitor...
Cafenele, podele, jaluzele... roz...
Pub-uri ce duhnesc a tutun, cu toboşari morţi de beţi,
Ce caută un cadru favorabil, cu vin roşu şi bere din plin..
din dragoste... pentru muzică.
Din dragoste
Pentru tine
Scriu aceste rânduri
Ce tremură, ce se târâie pe unspe cărări
De-a lungul a şase sute de kilometri nenorociţi
...sau... or fi fost cinci? or fi fost trei?
Nu contează, nene, inc-un motiv.. să bei!
DIN DRAGOSTE!
Pentru.. viaţă.. viaţa mea.. TU!

sub pseudonim umeri de nisip

superba poezia! misto si pseudonimu

[Fleur-Noire]

Decalog în destrămare

Ajungă-i zilei răutatea ei
şi mie fericirea de-a fi trist,
nevoie n-am de votcă sau femei,
sunt singur Doamne,deci exist.

Dă-mi fericirea de-a fi trist,
e pâinea mea cotidiană,
iar dacă nu e,nu insist,
tratează-mă cu altă rană.

E pâinea mea cotidiană,
nevoie n-am de votcă sau femei,
dar şi singurătatea trece-n goană,
ajungă-i zilei răutatea ei.

Şi mie fericirea de-a fi trist,
mă sinucid iubito ,deci exist.

[Alba ca Zapada]

3 fetzi cu tatuaj in frunte

[Fleur-Noire]

Salt in gol

Intoarce-te!
asa cum a facut si lumea
in clipa in care nimicul
a devenit lumina.
Intoarce-te!
si lasa-ma prada caderilor
de apa plata
fara punct terminus
hrana destramarilor inutile.
Intoarce-te!
asa cum au facut chipurile
chinuite de lumina
ale lui Brancusi...
Intoarce-te!
si salveaza-ma...
POTI?

[Alba ca Zapada]

Ce-ti doresc eu tie, masa de prostie
de: Traian Basescu

[Golden_Eye]

Ultima data cand am verificat, barbatul tau nu mi-a trecut patul, nu a fost unul din cei 3 barbati cu care am fost. Caci daca ar fi fost si as fi stiut ca tu esti urmatoarea, acum mi-ar fi mila de el!

Iti multumesc si tie pentru ca m-ai facut c.ur.va. Desi trebuie sa recunosc ca sunt putin bulversata tinand cont ca nu am fost vreodata cu vreo femeie (nu ca as avea ceva impotriva )! Iar eu cu.rva sunt, doar in pat, asa cum m-a invatat mama. Pe strada sunt o doamna! treci pe langa mine si intorci capul. Si nu pentru ca sunt vreo frumusete rara, ci pentru ca eu il am pe vino incoa’, iar tu toata viata l-ai avut pe du-te-n colo! In pat sunt o cu.rva, te asigur. Toti cei 3 muschetari care mi-au sarutat buzele si mi-au mangaiat sanii s-au bucurat de asta. Fii tu mironosita, spune ca tu nu ai face asta sau aialalta: e ok! Eu cand pun capul pe perna nu am fantezii, am AMINTIRI! Constiinta mea doarme si daca afara e furtuna si daca inauntru e cutremur. Nu am destramat relatii, nu am frant inimi, nu mi-am batut joc. Mi-am urmat instinctele. N-am calcat pe cadavre, nu am dat din coate.

Il vreau cu jumatati de masura pe el, pentru ca nici eu nu mai sunt toata. Cineva mi-a frant inima si am trecut peste. Dar nu mai am suficienta iubire de aruncat pe fereastra. Asa ca acum traiesc, dar iubesc la suprafata. Sa nu mai provoc cutremure in adancuri. E alegerea mea, cui nu-i convine sa isi traiasca propria viata!

[Fleur-Noire]

Singurătate-Octavian Paler

Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi "bună seara",
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând.

[nelutu44]

Balada ingaduintei

Lasa-ma sa vin acsa
Dupa fuga mea mebuna
Decat dor mai vechi m-apasa,
Decat dor mai nou te-nbuna.

Stiu ca-i mult sa tragi zavorul
Si sa rupi in doua tumpul,
Dar m-a prins din urma dorul
Pe cand colindam olimpul.

Spune-mi vorbe cat de rele
Dar-n gand deschide poarta
Celui frant de doruri grele
Si-npacat macar cu soarta.

Lasa-ma sa-ti cad la usa
Dupa-ntoarcere din fire,
Cu o mana de cenusa
Si cu alta de iubire.

Nu n-as vrea sa mor,
Sa mor de-atata dor,
De dorul tau, de dor.

Ce-o sa facem pana-n (iarna)
Cu povestile din noi
Care nu prea ies pe-afara
Fara sirul de cocori...

Vin si pleaca fara veste
Si tot lasa-n urma lor
Cate-o sincera poveste
Cuibarita-n cate-un nor.

Spune-mi vorbe cat de grele
Dar in gand deschide poarta
Celui frant de doruri grele
Si-mpacat macar cu soarta

Lasa-ma sa-ti cad la usa.
Dupa-ntoarcerea din fire,
Cu o mana de cenusa
Si cu alta de iubire.

George Tarnea.

[arwen]

Cuplu

A. Blandiana



Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg…
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

[nelutu44]

DACA,

De poti sa nu-ti pierzi capul
Cand cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
Daca poti sa crezi in tine cand se-ndiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa fi obosit,
Iar de te mint si vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa, iar visul stapan sa nu-ti devie,
De poti gandi, iar gandul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dampotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfaramate lucruri cu viata ta platite
Sa poti sa le-nalti iarasi cu scule invechite,
De poti sa strangi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti incerci norocul cu banul azvarlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pirdut,
De rabzi de adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti slujeasca mult, inca, dupa ci-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decat vointa ce te-ndeamna "tine piept!'',
De poti vorbi cu multi si sa-ti pastrazi taria,
Ori de vei umbla cu regii si sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cat tine drumul lor,
Al tau va fi pamantul cu-a sale bogatii
Si mai mult decat asta, Om fiule sa fi!

Rudyard Kipling.

[Alba ca Zapada]

marina voica - ploua, ploua.. sau cume ra

[Fleur-Noire]

Se poate glumi?

Da şi nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proşti.
Se poate - cu literaţi şi artişti.
Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.

Ion Luca Caragiale

[Alba ca Zapada]

boc cel voinic si impozitele de aur, de Jeffrey Franks

[j.adore]

Dintr-un jurnal...


"Sunt bolnav. Am senzatia ca sunt prins in mijlocul unei conspiratii de masa. La fel ca matematicianul nebun, castigator de Oscar, aflat intr-o lupta surda si fara ragaz cu codurile secrete care s-au infiltrat pana in cele mai personale lucruri, asa am inceput si eu sa ‘vad’. In orice citesc persista convingerea ca sunt urmarit, analizat, desfacut in bucati mici, disecat. Mi se pare ca lumea incearca sa-mi afle codul pin, adresa, telefonul, iq-ul, pasiunile, dorintele. S-au infiltrat si in vise, scormonind dupa cele mai mici si nesemnificative placeri. Mi se descompun imaginile in culori primare, din fraze imi sunt scoase cuvinte reprezentative, dupa care as putea fi regasit oricand. Citesc mai departe si ma simt imitat si privit cu insistenta. Culorile mele nu mai sunt ale mele, cineva se foloseste de ele, ideile imi sunt dezbracate de personalitate si inghesuite in alta forma. Ma regasesc printre randurile voastre, dar nu mai sunt eu, e altcineva, schimonosit de neintelegerea voastra, rupt intr-un puzzle din mii de bucatele imposibil de rezolvat. Poate nu e decat o forma rara de boala, poate in simptomele astea se ascunde dorinta de a fi luat in seama. Sunt macinat de asemanarile care mi se par izbitoare, de locurile aglomerate in care altadata eu bantuiam singur, de incercarile de a-mi spune ceva intr-un mod foarte complicat, dar pe care eu le descifrez cu usurinta de paranoic. Am luat o mie de pastile, verzi, albastre, roz si negre. Pentru a dizolva amintirile, amaraciunile, nostalgiile sau durerea. Si toate s-au dizolvat, dovada stau cuvintele pe care le astern, dar, din pacate, dezechilibrul n-a fost vindecat. Daca vrei sa-mi revin, si recunosc ca sunt convins ca nu vrei, spune-mi direct ce-ti doresti. Scrie aici daca ai curaj, daca doresti ceva, daca existi… "

[Alba ca Zapada]

Dintr-un jurnal...


"Sunt bolnav. Am senzatia ca sunt prins in mijlocul unei conspiratii de masa. La fel ca matematicianul nebun, castigator de Oscar, aflat intr-o lupta surda si fara ragaz cu codurile secrete care s-au infiltrat pana in cele mai personale lucruri, asa am inceput si eu sa ‘vad’. In orice citesc persista convingerea ca sunt urmarit, analizat, desfacut in bucati mici, disecat. Mi se pare ca lumea incearca sa-mi afle codul pin, adresa, telefonul, iq-ul, pasiunile, dorintele. S-au infiltrat si in vise, scormonind dupa cele mai mici si nesemnificative placeri. Mi se descompun imaginile in culori primare, din fraze imi sunt scoase cuvinte reprezentative, dupa care as putea fi regasit oricand. Citesc mai departe si ma simt imitat si privit cu insistenta. Culorile mele nu mai sunt ale mele, cineva se foloseste de ele, ideile imi sunt dezbracate de personalitate si inghesuite in alta forma. Ma regasesc printre randurile voastre, dar nu mai sunt eu, e altcineva, schimonosit de neintelegerea voastra, rupt intr-un puzzle din mii de bucatele imposibil de rezolvat. Poate nu e decat o forma rara de boala, poate in simptomele astea se ascunde dorinta de a fi luat in seama. Sunt macinat de asemanarile care mi se par izbitoare, de locurile aglomerate in care altadata eu bantuiam singur, de incercarile de a-mi spune ceva intr-un mod foarte complicat, dar pe care eu le descifrez cu usurinta de paranoic. Am luat o mie de pastile, verzi, albastre, roz si negre. Pentru a dizolva amintirile, amaraciunile, nostalgiile sau durerea. Si toate s-au dizolvat, dovada stau cuvintele pe care le astern, dar, din pacate, dezechilibrul n-a fost vindecat. Daca vrei sa-mi revin, si recunosc ca sunt convins ca nu vrei, spune-mi direct ce-ti doresti. Scrie aici daca ai curaj, daca doresti ceva, daca existi… "

preaaa tare

[lifestyle]

Dintr-un jurnal...


"Sunt bolnav. Am senzatia ca sunt prins in mijlocul unei conspiratii de masa. La fel ca matematicianul nebun, castigator de Oscar, aflat intr-o lupta surda si fara ragaz cu codurile secrete care s-au infiltrat pana in cele mai personale lucruri, asa am inceput si eu sa ‘vad’. In orice citesc persista convingerea ca sunt urmarit, analizat, desfacut in bucati mici, disecat. Mi se pare ca lumea incearca sa-mi afle codul pin, adresa, telefonul, iq-ul, pasiunile, dorintele. S-au infiltrat si in vise, scormonind dupa cele mai mici si nesemnificative placeri. Mi se descompun imaginile in culori primare, din fraze imi sunt scoase cuvinte reprezentative, dupa care as putea fi regasit oricand. Citesc mai departe si ma simt imitat si privit cu insistenta. Culorile mele nu mai sunt ale mele, cineva se foloseste de ele, ideile imi sunt dezbracate de personalitate si inghesuite in alta forma. Ma regasesc printre randurile voastre, dar nu mai sunt eu, e altcineva, schimonosit de neintelegerea voastra, rupt intr-un puzzle din mii de bucatele imposibil de rezolvat. Poate nu e decat o forma rara de boala, poate in simptomele astea se ascunde dorinta de a fi luat in seama. Sunt macinat de asemanarile care mi se par izbitoare, de locurile aglomerate in care altadata eu bantuiam singur, de incercarile de a-mi spune ceva intr-un mod foarte complicat, dar pe care eu le descifrez cu usurinta de paranoic. Am luat o mie de pastile, verzi, albastre, roz si negre. Pentru a dizolva amintirile, amaraciunile, nostalgiile sau durerea. Si toate s-au dizolvat, dovada stau cuvintele pe care le astern, dar, din pacate, dezechilibrul n-a fost vindecat. Daca vrei sa-mi revin, si recunosc ca sunt convins ca nu vrei, spune-mi direct ce-ti doresti. Scrie aici daca ai curaj, daca doresti ceva, daca existi… "

beautiful mind

Singurătate-Octavian Paler

Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi "bună seara",
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând.

"Cat de draga-mi esti, singuratate
Tu-mi esti cea mai draga dintre toate
Lacrima in ochiul dintre ape
Ca nici umbra mea nu mai incape
Tu, singuratatea mea curata
Totu-ncepe cu "a fost odata"
De durerea ta imi este bine
Nu stiu ce m-as face fara tine

Cu tristete le traiesc pe toate
Dar mai draga-mi esti, singuratate
Cat de necesara-mi esti tu mie
Nu te-as da pe nici o sindrofie
Doar atat din toate ma omoara
Izolarea meselor de seara
Vai, macar la una dintre cine
Dumnezeu sa bea un ceai cu mine"